Saturday, February 28, 2015

Our baby mango fruits - part 2

The second picture of our mango fruits, as promised. They grow fast and I am looking forward to some delicious desserts in some weeks. If there will be enough of them I will also try some mango marmalade.
 
 

Tuesday, February 24, 2015

Indian vegetarian cooking class in Yangon

It took me a while before attending my first cooking class in Myanmar. And it was not even a Myanmar cooking class. This Saturday I attended an Indian vegetarian cooking class which included several dishes out of which one was Myanmar.

Before the cooking class a visit to the downtown Indian market and shops was necessary. I met my lovely teacher Ms Beena at the Indian Kali Temple Gate in downtown. She showed me some Indian shops from where to buy the spices, the yoghurt, the vegetables or the required Indian products before cooking. It was a very useful visit in which I additionally learnt from where to buy fresh noodles and the shop where I can buy fresh coconuts and have the milk and the pulp prepared for me.

Back to Ms Beena's kitchen with excellent views of Shwedagon Pagoda she explained to us the recipes and the ingredients needed. The vegetables were already cut or transformed in a paste (onion, green chilies, ginger) and prepared in small bowls which helped us hugely during the cooking process.

In a pleasant and natural way Ms Beena showed us how to prepare the dishes having sometimes three pans simultaneously on the fire. Everything seemed easy. The smell and the various colours of the dishes were making us hungry. Indian kitchen is very rich in spices and flavours. For the dishes prepared we were using ginger, garlic, onion, chilly, chestnuts paste, turmeric, coriander, garam masala, mustard, cumin seeds and lemon.

Once everything ready we tasted the food and it was incredibly good. Ah, and I learnt how to bake roti bread!

Contact details of Ms Beena:
beena.shah.1993@gmail.com
Mobile: 09253103023

Enjoy the pictures:













Wednesday, February 18, 2015

Fishermen at work



Last weekend we could observe the fishermen at work at the Ngwe Saung beach. This type of fishing is practiced close to the shore. We believe it is manly for the daily consumption of the people involved and less for selling because the catch is not significant.




The fishermen launch their fishing nets from a boat, close to the shore. After some time, while on shore, they start dragging the net from each side, around 10 persons on each side.




It takes them quite a lot of strength and time to drag the huge net to the shore. At the same time, they have to skillfully rotate and gather the net so that the catch stays inside.


The fish is then gathered in two baskets. Some fish are already sold on shore before reaching the village. 

We noticed many small fish were caught and we were sorry to see many of them on the sand just jumping out from the baskets. Amongst all the fish we noticed a stingray, some green eels and many crabs.


Wednesday, February 11, 2015

Shan State National Day

On February 7th, the ethnic Shan population of Myanmar celebrates the Shan National Day. We joined the celebrations in People's Park being invited by Shan friends. In 2013, the Government allowed for the first time to openly celebrate the Shan National Day. Last Saturday, the 78th anniversary of independence was being celebrated with traditional dishes, singing and dancing.
 
Myanmar has 7 states and 7 regions. The states are inhabited by different ethnic minorities while the regions are mainly populated by the predominant ethnic group of the country, the Bamar (the Burmese).
 
The Shan territory, situated in the Eastern part of the country, expanded during some periods in Laos, Thailand and the Yunnan region of China. It is the largest and wealthiest of the country's regions. The population of this state has several ethnic minorities one of which is the Shan which also gave the name of the state. The territory is hilly and includes the famous Inle Lake. It also abundes in natural riches like precious stones and gold. The Myanmar wine production is coming from the hilly slopes of Shan state from European vines and under the supervision of German experts. The region is also known for its green tea.  
 
During the celebrations we got the chance to admire the traditional costumes of different ethnic minorities, notice their dances and listen to their music. There were plenty of food stands from the region. We rushed to taste many dishes as the food is known to be the best in the country. The most known and appreciated dish is Shan sticky noodles.
 

The tiger is the symbol of the Shan State. To the left and right of the podium, on the posters, you will see the traditional Shan long drum.


The food was delicious:




Happy Shan National Day!

Saturday, February 7, 2015

Our baby mango fruits - part 1

We have one mature mango tree in the garden. From our window, amongst the many leaves, we can already admire its first fruits the size of apricots. There are still at least two months before the fruits should become ripe.
 
In some weeks I will post the part 2 of the mango ripening story. 
 
 

Friday, February 6, 2015

O plimbare prin centrul Yangonului

Am ajuns în centru cu taxiul. Imediat ce am ieșit din mașină a trebuit să ocolesc un localnic obosit care a considerat locul potrivit pentru a se odihni ca fiind mijlocul trotuarului. Mulți dintre cei care dorm pe stradă nu sunt oameni ai străzii. Dar se obișnuiește să te întinzi și să ațipești unde ți se face somn: într-un parc, pe stradă, în autobuz, în camion cocoțat pe saci, în stația de autobuz, în zgomot și gaze de eșapament sau, cum spuneam, pe trotuar.
 

Câțiva pași mai încolo privirea mi-a trecut peste niște gunoaie la marginea trotuarului. Este o imagine des întâlnită prin Yangon.


Îmi place să mă uit și la căsuța poștală/soneria locatarilor imobilelor/blocurilor pe lângă care trec. Este de fapt o sfoară cu o greutate la capăt care servește pe post de sonerie sau căsuță poștală, câteodată folosită ca mijloc de transport pentru diverse cumpărături sau lucruri uitate în apartament, trimise jos prin această ață legată probabil la bucătărie, de un clopoțel. 

Foarte multe străzi din centru sunt pline de vânzători ambulanți. De la flori și fructe, la DVD/uri copiate, iar astăzi, surpriză, am văzut de vânzare niște șerpi în borcane. Am intrat în vorbă cu un trecător. O engleză foarte bună, un domn pe la 45-50 de ani, care mi-a răspuns la cele două întrebări ce le aveam: nu, nu sunt veninoși, iar unii îi cumpără pentru a le purta noroc.



E gălăgie, da. Și forfotă. De aceea termenul plimbare din titlu nu este foarte potrivit. Însoțitorii de autobuz strigă direcția în care se îndreaptă mașina, autoturismele claxonează, pe spațiul îngust rămas pe trotuar te strecori printre oameni într-o căldură ce s-a întețit în ultima săptămână. Câteodată mai miroase și nu foarte plăcut. Ne-am obișnuit.


E cald, iar pepenele roșu sau papaya curățate te îmbie de pe tăvi; fructele sunt protejate de muște de către vânzătorii care agită o nuia deasupra lor și în același timp îți zâmbesc încurajator sperând la o vânzare. Dacă te hotărăști să cumperi, felia de pepene este tăiată în bucățele și pusă în pungă de plastic cu o furculiță. Poftă bună! Dar, hmmm, mai încolo te îmbie mirosul de porumb fiert. Și un pic mai departe mirosul de prăjeală. Sunt porcării, adică diverse organe și părți din porc care sfârâie în ulei. Nu le-am gustat până acum. Am auzit, de la localnici, că sunt bune. Cu toate acestea, pe căldura ce e, nu te atrage atâta grăsime.
 
 
Mai încolo, un șir de bărbați așezați pe scăunele din plastic citesc ziarele. Mă bucur. Într-o țară în care cenzura a fost impusă ani în șir, presa scrisă a explodat în ultimii ani, numeroase ziare și reviste fiind lansate. Ochii îți mai fug la arhitectura clădirilor, majoritatea fiind în mare nevoie de renovare. Dar ce impunătoare și frumoase au fost odată, atunci când englezii și-au pus amprenta arhitecturală și în acest colț de lume...

În final, am intrat să beau o apă la un restaurant local înainte de a se deschide restaurantul la care voiam să iau prânzul. Chelneri zâmbitori, iar proprietara a început să îmi pună în față tot felul de foietaje. Eu cerusem doar o apă. Cu toate acestea, tentația și curiozitatea (!) erau mari și am început să gust din crema de zahăr ars și din brioșa tocmai scoasă din cuptor. Foarte bune. Doamna se pune la masă cu mine. Mâ întreabă de unde vin, unde stau în Yangon. Îmi spune cu mândrie că fiica ei este doctor la New York. Îmi arată poze pe telefonul mobil, cu diploma și cu tânăra pozând în Times Square. Este fericită că am intrat, iar eu sunt fericită pentru ea. I-am promis că mă voi întoarce pentru un prânz deoarece desertul m-a convins. O apă de 500ml, o cremă de zahăr ars, o brioșă și un chec cumpărat pentru acasă m-au costat 1900 de Kyats (2 USD).
Nu ne plictisim niciodată atunci când suntem în centrul orașului, dar adevărul e că obosești. Mereu se întâmplă ceva sau observi lucruri ieșite din comun...ul culturii noastre.
Să aveți un sfârșit de săptămână frumos!


P.S. Bineînțeles, astăzi nu am plecat înainte de a cumpăra căpșuni.
 

Tuesday, February 3, 2015

Cină romantică la înălțime

Sâmbătă am petrecut o seară romantică luând cina la restaurantul Vertigo situat la etajul 61 în hotelul Banyan Tree din Bangkok. Într-o atmosferă romantică, cu mâncare delicioasă și nici o adiere de vânt, ne doream să petrecem o eternitate admirând de la înălțime orașul luminat...