Thursday, March 31, 2016

Yangon Photo Festival

varianta în limba română mai jos

Since 2008, every year in March the Institut Francais de Birmanie organises the Yangon Photo Festival (YPF) under the patronage of Daw Aung San Suu Kyi.  The Myanmar photographers have the possibility to present their work through exhibitions, screenings and talks. They also compete for the Best Photo-Story Awards of the Year in different categories. Throughout the year YPF organises photography workshops for the Myanmar photographers with up until now over 500 photographers taking part in different workshops and talks.
Photographs of the Gamma agency

The 8th YPF organised under the title "Eyewitness: Myanmar by Myanmar Photographers" gave the best Myanmar photographers the possibility to decide on and show the challenges confronting their country. This year Minzayar Oo, one of my favourite photographers in Myanmar, won the 1st prize in the Professional Photographer Category with his story on the jade mining (more here). The photo documentary won multiple international awards. 

Minzayar Oo - The jade mining story
Everyday in Hpakant (Kachin state) thousands of young men swarm across mountains of mining waste dumped in search of raw jade stones. Many accidents happend this past year.
During the days of the festival other international renowned photographers had their work shown like the photographers of the prestigious photo agency Gamma or the German photographer Hans Silvester. He was also present in Yangon being also a member of the jury. His exhibition which was shown both in the River Gallery and Goethe Institut displayed photographs of young boys in the East African Suri tribe which presented the relation between nature, animals and people. 

This year's edition it was a special one as YPF managed to bring in Yangon the World Press Foto 2015 exhibition "the most popular travelling photo event in the world", as it is known. Below you will see my favourite photographs (many part of photo stories) which were awarded at the WPF 2015. The exhibition is shown in different locations throughout the world to inform and help create a better understanding of the world through relevant photojournalism and documentary photography. Minzayar Oo will be the lucky one who will travel to Amsterdam this year in April to take part in the award ceremony of the World Press Foto 2016.

Kacper Kowalski, Poland - Side Effects Documentary Project (relationship between humans and nature)

Paolo Marchetti, Italy - the skin of Colombian caimans used for luxury products

Ami Vitale, USA -  a group or Samburu warriors touch for the first time a black rhino

Yongzhi Chu, China - a rhesus macaque afraid of the circus trainer

Malin Fezehai, Eritrea/Sweden - Wedding of Eritrean couple in Haifa (they came to Israel as refugees)

Lu Guang, China - A man digs a grave for a child found dead and abandoned in China

Pete Muller, US -Ebola; the man died

Jerome Sessini, France - The body of a passanger strapped in a seat, Malaysia Airlines flight MH17

Masimo Sesstini, Italy - refugees close to the Libyan coast

Festivalul de Fotografie din Yangon

În luna martie a fiecărui an, începând cu 2008, Institutul Francez din Myanmar organizează Festivalul de Film din Yangon (FFY) sub patronajul doamnei Aung San Suu Kyi. Fotografii din Myanmar au posibilitatea să-și prezinte munca de-a lungul unor expoziții, proiecții și conferințe. De asemenea ei participă la competiția organizată pe diferite categorii care oferă premii pentru cele mai bune documentare foto. Mai mult, de-a lungul anului FFY organizează cursuri de fotografie. Până acum peste 500 de fotografi au participat la cursuri și conferințe.

Cea de-a opta ediție a FFY s-a intitulat "Martor: Myanmarul prin ochii Fotografilor din Myanamr" și a dat posibilitatea celor mai buni fotografi myanmarezi să decidă care sunt și să prezinte provocările cu care se confruntă țara. Anul acesta, Minzayar Oo, unul dintre fotografii mei locali preferați, a câștigat premiul întâi la categoria Fotograf Profesionist cu povestea lui despre exploatațiile miniere de jade (mai multe în engleză aici). Documentarul foto a câștigat și alte premii internaționale. 

De-a lungul festivalului, pozele unor fotografi internaționali renumiți, cum ar fi fotografii prestigioasei agenții Gamma sau fotograful german Hans Silvester, au fost prezentate publicului. Acesta a fost prezent la festival, fiind unul dintre membrii juriului. Fotografiile acestuia au fost expuse atât la galeria River cât și la Institutul German Goethe. Pozele prezintă băieți din tribul Suri din Africa de Est în relația lor cu natura și animalele.

Ediția de anul acesta a fost una specială deoarece FFY a reușit să aducă în Yangon World Press Foto (WPF) 2015 care este cea mai populară expoziție de fotojurnalism din lume. Mai jos veți vedea fotografiile care m-au impresionat cel mai mult. Expoziția este prezentată în diferite locații din lume pentru a informa și a ajuta la o înțelegere mai bună a lumii prin fotojurnalism relevant și de cea mai bună calitate. Minzayar Oo este norocosul care va participa la ceremonia de decernare a premiilor WPF 2016 din Amsterdam în luna aprilie.

Monday, March 28, 2016

Marked for Life: Jens-Uwe Parkitny Photography Exhibition

Yesterday evening Jens-Uwe Parkitny launched his photography exhibition "Marked for Life" presenting photographs of Myanmar's Chin Women and their face tattoos at the Goethe Institut, Yangon (event page here). 

Very interesting event! We admired beautiful photographs and learnt about this old tradition which is not anymore practiced today. The patterns used for the tattoos are also weaved in the Chin traditional fabrics. About the face tattoos Jens-Uwe said in an interview: "facial tattooing symbolized group affiliation and identity, expressed beliefs in spirits and an animated nature, as well as signaled accomplishments of certain stages or achievements in the life of the bearer. It was often part of the rite de passage from girl to womanhood or boy to warrior. Last but not least,  among the ethnic groups that have practiced facial tattooing, it is also an expression of a beauty perception that is different from ours." (the full interview, more on the photographer and on his long running project here)

I highly recommend to visit this exhibitions which runs until the 8th of April at the Goethe Institut. 

Sunday, March 27, 2016

George Town - a city frozen in time

traducerea în limba română mai jos: 

Last Tuesday, on the 22nd of March, we boarded the first direct Air Asia flight from Yangon to Penang (Island of Betel Nut), Malaysia. We were looking forward to discover the city of George Town and its surroundings during a three-day break. 

George Town is a melting pot of cultures and religions, with unique architecture, traditions and flavours which led to the city being recognised as a "living multicultural heritage community" and to receive, in 1998, together with Melaka, the UNESCO World heritage status. 

Today these two cities are known as "the historic cities of the Straits of Malacca".

After a flight of a little over two hours, a smooth passport control (no VISA needed) and a well organised and efficient taxi transfer we checked in at the renowned colonial-style Eastern&Oriental hotel in George Town. We enjoyed every moment of our stay in this vintage hotel established in 1885 by the Sarkies brothers. The three Armenian brothers are the ones who established the Raffles hotel in Singapore and the Strand hotel in Yangon, among others. We booked a suite with sea view in the old heritage wing. The hotel is sumptuous and elegantly decorated with colonial furniture, at the same time offering all necessary comfort and amenities at an affordable price compared with its sister hotels in Asia.

If travelling on a budget, the Love lane has plenty of cute B&Bs hosted in heritage buildings with small restaurants or cafes at the street level. In the late afternoon, we came across many tourists enjoying a book while sipping coffee in these cosy inns. 

We arrived at our hotel at around five in the afternoon in time to take a refreshing dip in the pool which offers beautiful views of the sea, the Penang port, and the mainland across the straits. 

A short walk from the hotel and you arrive in the historical centre where restaurants and street food sellers offer the famous Penang dishes like the Penang Laksa, the rice noodle fish soup with its unique taste given by the ginger flower. 

Walking the streets of the old town in search of the well preserved and beautifully restored heritage buildings is how tourists usually discover the historic centre. The city boasts so many splendid heritage houses and buildings that one day is not be enough to see them all. Apart from the old Chinese houses with unique architecture you should also look for the impressive official buildings built by the British and which are now exemplarily restored. Sometimes we felt that we were walking on one of London's boulevards especially while on Lebuh Pantai. 

Not to be missed are the Cheong Fatt Tze Mansion, the Penang Peranakan Mansion, Saint George church, Khoo Kongsi temple, the City Hall and the Town Hall.

George Town is also famous for its street art and wrought-iron caricatures. A few years back the city's authorities had the excellent idea to organise an international competition to commission the work of artists to paint and adorn the walls of the city's buildings. Tourists follow the itinerary drawn in a special map to look for and photograph the famous paintings, some of which are hidden in small alleys. The caricatures have anecdotal descriptions of the streets that they adorn.

Another interesting stop to consider is the wooden Chinese houses built on stilts that are part of the several jetties protruding from the coastline into the sea. 

The amazing Khoo Kongsi temple is elegant and well hidden in the complex belonging to the Chinese clanhouse with the same name which also includes a theatre, an association building and terraced houses for the members of the clan.

The food in Penang is both famous and delicious. The various cuisines and the ingredients brought from China, India and Europe many years ago have fused together to create unique local dishes that can be sampled in their original form only in Penang.

The famous Penang Laksa

If you want to spend one day outside the city take the bus 101 or 102 to reach the northern tip of the island and the beach area. Apart from the huge resorts and hotels which line the shore there are a number of parks to visit, such as the spice garden, a butterfly park, the botanical garden and the youngest natural park of Malaysia. The public Batu Ferringhi beach is well-known for its water sports, although I would not necessarily recommend spending too much time on this beach as the waters are neither very clear nor calm. We visited the spice garden (which used to be a rubber plantation) where we spent one hour with a guide who patiently showed us and explained the virtues of various spices that were growing in the tropical garden. 

We really enjoyed the laid back atmosphere when walking through the city's streets despite the scorching heat. Aside of the many pretty cafes scattered around the downtown, we also often interacted with the friendly locals who all spoke English very well. I often felt, while walking the streets, that I am part of a movie set in an era of rich Chinese and Malay traders while admiring the beautifully restored heritage houses. The many times bilingual writing, Malay-Chinese, and the many Chinese faces reminded us that 60% of George Town's population is of Chinese descent. 

Here are a few tips for your trip to George Town, Penang:
  • it gets dark only around 19.30 which gives you more time to enjoy the sights. 
  • take a hotel in George Town, rather than on the beach-side resorts. From the centre of George Town to the Ferringy beach and the parks, a taxi takes approximately 35 minutes and the bus around one hour.
  • visit the information point for tourists and take the maps available to help you discover the street art, the wrought-iron caricatures, the heritage houses, the public buildings, the heritage traders, clan jetties and the waterfront.
  • most restaurants are closed in the afternoon between 14.00 and 18.00. But even so you will still find local food in the food courts around the city or a sandwich in one of the many cafes.
  • make a reservation or arrive early to have dinner in a good restaurant. They tend to fill up quickly and the people queue outside for a table. 
Here you can find an online guide with map for Penang.

George Town, orașul înghețat în timp

Marțea trecută, pe 22 martie, ne-am îmbarcat în primul zbor direct Air Asia din Yangon în Penang (insulă cunoscută și sub numele de insula nucii Betel), Malaysia. Așteptam cu nerăbdare să descoperim timp de trei zile orașul George Town și împrejurimile sale.

George Town se caracterizează printr-un mixt de culturi și religii, cu o arhitectură unică, tradiții și arome care au făcut ca orașul să fie recunoscut "ca o străveche comunitate multiculturală activă" și să fie inclus în 1998, împreună cu orașul Melaka, pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Astăzi aceste două orașe sunt cunoscute ca și "orașele istorice ale strâmtorii Malacca".
După un zbor de un pic peste două ore, un control de pașapoarte lejer (nu este nevoie de viză) și un transfer cu taxiul foarte bine organizat, am ajuns la renumitul hotel în stil colonial  Eastern&Oriental în George Town. Am profitat și ne-am bucurat de fiecare moment petrecut în acest hotel vechi care a fost deschis în 1885 de către frații Sarkies. Acești trei frați armenieni sunt cei care au fondat și hotelul Raffles în Singapore și hotelul Strand în Yangon, printre altele. Am rezervat un apartament cu vedere la mare în partea istorică a clădirii. Hotelul este somptuos și decorat elegant cu mobilă colonială, dar care în același timp oferă comfortul și facilitățile necesare unui sejur la un preț convenabil comparat cu hotelele-surori din Asia.

Dacă călătorești cu un buget mai redus, pe strada Love se găsesc multe pensiuni drăguțe amenajate în clădiri istorice care au mici restaurante și cafenele la nivelul străzii. După-amiaza târziu zăream mulți turiști care răsfoiau o carte și sorbeau dintr-o cafea în aceste micuțe hotele.

Am ajuns la hotel în jurul orei cinci după-masa și am ales să ne relaxăm, răcorindu-ne la piscina hotelului de unde poți să admiri marea, portul Penang și uscatul ce se întinde dincolo de strâmtoare.

La o distanță scurtă de hotel se află centrul istoric unde restaurantele și vânzătorii ambulanți își așteaptă clienții să savureze vestitele mâncăruri din Penang cum ar fi Penang Laksa, supa de pește cu tăieței al cărei gust unic este dat de floarea de ghimbir. 
De obicei, turiștii descoperă vechile clădiri coloniale, restaurate frumos și care s-au menținut bine de-a lungul timpului, prin plimbări pe străduțele centrului vechi. Orașul se mândrește cu sute de clădiri și case coloniale, iar o singură zi nu este îndeajuns pentru a le vedea pe toate. În afară de vechile case chinezești cu o arhitectură unică, trebuie să descoperi și impresionantele clădiri coloniale care găzduiesc instituții și care au fost ridicate de către coloniștii britanici. Acestea sunt acum restaurate într-un mod exemplar. Câteodată simțeam că ne plimbam pe bulevardele din Londra, mai ales pe Lebuh Pantai. 
Să nu ratezi: casa lui Cheong Fatt Tze, casa care poartă numele de Penang Peranakan, biserica Sf Gheorghe, templul Khoo Kongsi, primăria și prefectura.
Orașul George Town este faimos și pentru arta stradală și instalațiile de artă din sârmă sub formă de caricaturi. Cu câțiva ani în urmă, autoritățile au avut ideea excelentă de a organiza o competiție internațională prin care au căutat să angajeze artiști care să împodobească zidurile clădirilor din oraș. Turiștii urmează un itinerariu desenat într-o hartă specială, unele fiind ascunse pe alei micuțe, în căutarea faimoaselor piese de hartă pe care le fotografiază. Caricaturile prezintă sub forma unor anecdote istoria străzii respective.

O altă atracție o reprezintă casele chinezești construite pe bârne, în apă și care fac parte din așezăminte aflate pe chei și care s-au extins treptat în mare.

Extraordinarul templu Khoo Kongsi este elegant și ascuns în complexul care aparține clanului chinez cu același nume și care mai include un teatru, o clădire a asociației și case terasate pentru membrii clanului.
Mâncarea din Penang este faimoasă și delicioasă. Bucătăriile variate și ingredientele aduse din China, India și Europa cu mulți ani în urmă s-au amestecat dând naștere la feluri de mâncare unice, care pot fi gustate în forma lor originală numai în Penang.

Dacă vrei să petreci o zi în afara orașului, ia busul 101 sau 102 pentru a ajunge în partea nordică a insulei, în zona plajei. În afara resorturilor grandioase și a hotelelor care se înșiră de-a lungul coastei, mai sunt câteva parcuri naturale de vizitat cum ar fi grădina de condimente, parcul cu fluturi, grădina botanică și cel mai tânăr parc natural din Malaysia. Plaja publică Batu Ferringhi este cunoscută pentru sporturile acvatice. Nu aș recomanda o ședere mai lungă la această plajă deoarece apa mării nu este nici clară și nici calmă.  Noi am vizitat grădina cu condimente (o fostă plantație de cauciuc) unde am petrecut o oră cu un ghid care ne-a arătat și explicat cu răbdare diferitele proprietăți ale mirodeniilor care cresc în această grădină.

Ne-a plăcut atmosfera relaxantă de care ne-am bucurat în timp ce ne plimbam pe străzile din oraș în ciuda căldurii sufocante. În afara cafenelelor pe care le-am vizitat pentru a face câte o pauză, am interacționat cu localnicii prietenoși și care vorbesc bine engleza. De multe ori am avut impresia, în timp ce mă plimbam și admiram casele, că ma aflu într-un montaj de film pe vremea comercianților chinezi și Malay. Numeroasele fețe de chinezi ne-au reamintit că 60% din populația orașului George Town este de descendență chineză.

Tuesday, March 15, 2016


traducerea în limba română mai jos: 

Yangon is boiling these days. The temperature forecast is 37C for today and I imagine we have well over 40C in the sun!
The day begins with a haze which lasts for a few hours before the atmosphere cleans and the sun starts to shine. People walk with umbrellas to protect themselves from the sunshine. Still, at lunchtime the streets are deserted and people doze off in the shadow.

It is said the high temperatures, above the average for this month of the year, are due to the climate phenomenon El Nino which affects the entire Southeast Asia. In Myanmar, people are already suffering from the lack of water and the land used for the rice fields is decreasing due to drought. Many communities live on their harvest for an entire year. Already last year, in many places, the villagers had a poor harvest (sesame, peanuts, beans and peas) in part due to the massive floods that affected the large parts of the country. But also because of insufficient rain in other parts...

April is the hottest month of the year (before the rainy season starts and which lasts until end of October) so I am wondering if the thermometer will soon hit the 40C mark in the shade.


Yangonul fierbe în aceste zile.  Prognoza arată o temperatură de 37C pentru astăzi și îmi imaginez că avem peste 40C la soare!

Ziua începe cu o pâclă care ține câteva ore înainte ca atmosfera să se limpezească și soarele să strălucească. Oamenii se ascund sub umbrele pentru a fi protejați de razele soarelui. Cu toate acestea la prânz străzile sunt goale și oamenii moțăiesc la umbră. 

Se spune că temperaturile înalte, peste medie pentru această lună, se datorează fenomenului climatic El Nino care afectează la ora actuală întreaga Asie de Sud-Est. În Myanmar,  oamenii suferă deja din lipsa apei, iar suprafețele folosite pentru a cultiva orez se micșorează din cauza secetei. Multe comunități trăiesc din această recoltă tot timpul anului. Deja anul trecut, în multe locuri, țăranii au avut o recoltă slabă (sesam, arahide, fasole și mazăre) din cauza inundațiilor care au afectat o mare parte din țară. Dar și din cauza ploilor insuficiente în anumite regiuni...

Luna aprilie este cea mai fierbinte lună a anului (înainte de a începe sezonul ploios care ține până la sfârșitul lunii octombrie), deci mă întreb dacă curând termometrul va atinge 40C.