Walking to discover Yangon

The only thing which might disturb you in your walks through the city is the air pollution from the traffic which increased in the last months. And, of course, the heat might be tiring for some...

Otherwise you have quite good sidewalks or enough roadside space to walk. The city bustles from early in the morning at around 5h30 a.m. until evening at around 9 p.m. While getting to know the city one will forget the time and distance between places and will pay attention at the life around. At each step you will find street vendors, dogs, kids playing, people sleeping or just doing nothing.

The street vendors are the most interesting as you barely recognize the things they are selling from snacks, drinks, fruits, vegetables, fish, meat  to products placed in small pots and bags I would say spices...and then beautiful flowers (and no, we are not in a market) and, of course, the food cooked on the sidewalks on small tables with improvised stoves. What kind of food? You have soups, curries and noodles, you have fried donuts or other sweet treats backed in oil heated on a coal stove and then you have this lady selling deep-fried crickets and grasshoppers (pictures will follow)! And I am sure we have not seen all of it...Some food vendors have space only for one or two clients others have more seats around them.

In your walks you will pass by a few parks and green spaces scattered around the city or around the two lakes of Yangon: Inya Lake and Kan Daw Gyi Lake (both lakes are artificial and were built as water reservoirs by the British) and some public parks, the most known being the People's Park close to the Shwedagon Pagoda. For some you will have to pay an entrance fee as a foreigner.

The locals like to rest on benches with young couples holding hands under an umbrella.

We visited the National Museum (5000 Kyats entrance fee, no US dollars accepted, no passport required as advised by our Routard (2013 edition) and no, the ticket is not valid for one week as written on it. It is valid only for one day. No pictures allowed).

The museum exhibits on 5 floors on Myanmar culture (art gallery, performing arts with musical instruments, traditional folk arts), history (prehistoric period, the impressive original 150 years old Lion Throne, royal regalia, furniture, costumes) and natural history (fossils).

After 20 minutes inside the museum an old man asked us if we would like a guide for 7000 Kyatts (read: Chats). After a hesitation we agreed hoping to receive some more explanations than the English translations on the exhibits. After a few brief words on the kings and queens clothing he proposed to meet us upstairs as we wished to take more time to look at the things he passed without any explanation. Well, he disappeared and we only found him at the exit with a big smile. He was not asking for the money but he was hoping to receive some. I am sure it was just a misunderstanding or he was having in the same time other clients and we found this incident quite funny. Most probably he was not an official guide of the museum.

Just to say a few words about the Strand hotel, an impressive colonial building situated on the street with the same name, next to the Yangon river. What a beautiful piece of architecture compared with some of the buildings around...We entered to have only a drink, and it was a welcomed break from the heat outside. Beautiful interior with relaxing harp music.

Yangon, a city of colours and contrasts.


Yangon, 15 June 2014
------------
A shop to be visited while in Yangon to support local community: Pomelo

-----------------------------

Descoperind Yangonul prin plimbări

Singurul lucru care te poate deranja plimbându-te să descoperi orașul este aerul poluat de la traficul care s-a intensificat în ultimele luni și, bineînțeles, căldura care poate fi obositoare pentru unii...

Altfel, există trotuare destul de bune sau suficient de mult spațiu la marginea drumului pe unde să mergi. Forfota începe dis de dimineață, de la cinci și jumătate și continuă până seara pe la ora nouă. În timp ce descoperi orașul uiți de timp și de distanțe, fiind atent la activitatea din jurul tău. La fiecare pas vezi vânzători stradali, câini, copii jucându-se, oameni dormind sau pur și simplu nefăcând nimic.  

Vânzătorii stradali sunt cei mai interesanți pentru că abia recunoști lucrurile ce le vând, de la snackuri, băuturi, fructe, legume, pește, carne la produse aflate în mici recipiente și pungi care cred că sunt mirodenii...și apoi frumoasele flori (și nu suntem într-o piață) și mâncarea gătită pe stradă, pe mese scunde cu sobe improvizate. Ce fel de mâncare? Au supe, curry și paste din orez, apoi mai au tot felul de aluaturi și dulciuri prăjite în ulei fierbinte pe sobe cu cărbune. Urmează o doamnă care vinde greieri prăjiți! Și sunt sigură că încă nu am văzut totul...Unii vânzători au scaune doar pentru unul sau doi clienți, alții pentru mai mulți.

În timpul plimbării vei trece pe lângă câteva parcuri și spații verzi. Două dintre ele se află în jurul lacurilor Inya și Kan Daw Gyi (ambele lacuri sunt artificiale și au fost construite ca și rezervoare de apă de către britanici) sau parcul public numit “Parcul Oamenilor” care se află în apropierea pagodei Shwedagon. Ca și străin va trebui să plătești intrare în anumite parcuri.

Localnicilor le place să se odihnească pe bănci, cupluri tinere ținându-se de mână sub umbrele.

Am vizitat Muzeul Național. Muzeul expune pe cinci etaje și prezintă cultura țării (galerie de artă, artă teatrală cu instrumente muzicale, artă tradițională folclorică), istorie (perioada preistorică, impresionantul tron regal orginal, vechi de 150 de ani numit “Tronul Leului”, diferite obiecte care alcătuiau regalia împăraților, mobilă și îmbrăcăminte) și istorie naturală (fosile). După douăzeci de minute un bătrânel ne-a întrebat dacă am dori un ghid pentru suma de 7000 de Kyats (a se citi ciat). După câteva momente de ezitare am acceptat în speranța că vom primi mai multe informații decât scurtele precizări de pe exponate. După o scurtă descriere a veșmintele regilor și reginelor ne-a propus să ne revedem la etaj deoarece noi voiam să studiem și exponatele la care nu ne-am oprit. Dar ne-am dat seama că ghidul a dispărut pentru că nu l-am mai întâlnit decât la ieșire. Bătrânelul avea un zâmbet larg pe față. Nu a cerut bani, dar spera să primească ceva. Sunt sigură că a fost o neînțelegere sau avea în același timp alți clienți, iar nouă ni s-a părut întreaga înâmplare foarte distractivă. Cel mai probabil nu era un ghid oficial al muzeului.

Câteva cuvinte despre hotelul Strand care este o clădire colonială impresionantă pe strada cu același nume, în apropierea râului Yangon. Ce frumoasă piesă de arhitectură dacă o comparăm cu unele dintre clădirile din apropiere...Am intrat să bem ceva și a fost o pauză binevenită după căldura din exterior. Un interior frumos cu o muzică relaxantă cântată la harpă.