Discover the teak and rattan furniture of Myanmar

If you live here and want to buy traditional and good quality furniture go for rattan and teak wood. These are the two main raw materials for furniture in the country.

It was extraordinary to discover these beautiful and resistant materials and especially local designs. In Yangon you will find unique pieces not by visiting the big furniture stores but by looking for producers who recondition old furniture. You will find small workshops hidden and unknown discovered only by speaking with local people.

 
Here is a selection of shops/workshops which recondition old furniture or create custom-made new pieces from old wood and make the rattan furniture you want based on pictures from old magazines:

1. Helping Hands - reconditioned teak wood furniture
Address: 92B, Ngar Htat Gyi Pagoda Road, close to the Traditional Medicine Hospital, German Embassy and Kandawygi Lake.
Phone: 01 556 482 / 01 554 824
(closed on Sundays)
They moved recently and all information which is online is out-dated.

Helping Hands is first and foremost a social project. We met the owner of the project, Ms Jenny an Australian lady very kind and welcoming. In the furniture workshop which lies around Jenny's house work around 50 young men all with difficult social backgrounds. Jenny does not get involved in the organisation of the workshop anymore but she put at their disposal a big part of the garden.

Inside the house, on the ground floor, ladies are sewing by hand or at the machine lovely traditional items: bags, napkins, dresses and T-shirts for kids, pillow covers, etc. You can buy their products on spot or at Pomelo.

 

On the second floor lives Jenny and her family. The house kitchen serves daily food  (except Sunday) for more than 50 persons. The place and the house are beautiful but what makes the place unique are the people working there and their mastery to create such beautiful products.

How it works?

 

They are gathering old and unused furniture from all over Myanmar. They bring and store them in the courtyard which is partly sheltered.

The customer arrives and, in most cases, will be invited for a cup of tea or glass of water. You need to take time to look for the one piece of furniture you always wanted. Believe me you come for nothing you end up buying something, you come for one piece you buy two and so on :)! You have to have "the eye" and see the final product beyond the dirt, dust, missing parts of the wood. You have chairs, desks, beds, tables (coffee, TV, dining and outdoor tables), traditional Myanmar chests with hidden compartments, cabinets and different furniture for the living room. After you decide they will discuss with you the finishing, will tell you the price (you may negotiate) and will write your name on the piece you bought. You have to pay an advance and they deliver in 3 to 4 weeks time.  

Take a look at some of the final products!

 

2. Hearty Rattan
Address: 59, (room 3), Kabar Aye Pagoda Road, Yangon
(closed on Sundays)
@: heartyrattan@gmail.com

This is a tiny place and you would probably never find by yourself or enter through the garage like entrance with the tiny Hearty Rattan sign if you would not get it recommended by somebody. Even when you enter you will not find many things of interest on the ground floor. Everything on display is dusty and quite old. You are then invited upstairs and you are shown a few old catalogs and magazines with rattan furniture which they can reproduce for you. They have a small selection of rattan furniture on display and on the walls you can see pictures of rattan furniture made for different hotels and even the Australian Club of Yangon.  

The prices are very good compared with other places which sell rattan. Remember to always ask for a reduction. They can make almost everything out of rattan: (arm)chairs, tables, wardrobes, living room furniture, beds, lampshade, etc.

Here are some beautiful chairs we now have:

3. Burma Chindits

Address: write an email to jamie@burmachindits.com and he will explain how to reach their showroom.

We did not manage to yet visit them but the teak furniture on their website looks very nice; this company was recommended to us by different friends. It is definitely more expensive than Helping Hands but their furniture is new.

Viața în Yangon

Au trecut cinci luni de când suntem locuitori ai Yangonului. Dacă în primele trei luni am avut de suportat sezonul ploios, care începuse odată cu sosirea noastră, cu averse zilnice și un cer plumburiu ca la Bruxelles, de două săptămâni nu a mai plouat decât o singură dată. În aceste zile avem 30C, cu promisiuni că temperatura va scădea la 20-25C în decembrie-ianuarie. Ne bucurăm de soare, cu un cer senin de vară europeană, doar câțiva nori răzleți apar pe la amiază. Aici începe să se lumineze la ora 05.00-05.30, iar seara se lasă devreme, pe la ora 18.00-18.30.
 

Așa cum am mai scris pe blog, Yangon este în permanentă schimbare. Orașul, fostă capitală până în 2006, este cel mai mare din țară atât ca număr de locuitori cât și ca suprafață. 

Cele mai importante puncte de atracție pentru turiști sunt: Muzeul Național, Muzeul Pietrelor Prețioase, Muzeul Etnografic, centrul vechi al orașului cu nenumăratele clădiri coloniale, majoritatea în paragină, dar care îți amintesc de un trecut prosper al orașului, cele două lacuri artificiale construite de englezi: Inya și Kandawgyi, portul, câteva pagode și mănăstiri printre care cea mai cunoscută pagoda Shwedagon, piața Bogyoke pentru produse tradiționale. 

Bineînțeles centrul vechi este în sine un punct de atracție, unde poți petrece ore în șir, în diferitele cartiere: chinezesc, indian, cu clădirile coloniale, pagode, cu numeroase străduțe pe care vânzătorii ambulanți își expun produsele de la fructe, legume, carne, fructe de mare, pește, mâncare gata preparată și până la haine, totul într-un miros de multe ori greu de respirat și nu în cele mai bune condiții de salubritate. 

 

Între toate aceste standuri care de multe ori și mai ales seara sunt expuse până în stradă, împiedicând astfel circulația oricum dificilă, se află localnici, turiști, câini ai străzii, câte un pui sau găină, am văzut până și o capră legată la ieșirea dintr-un bloc de locuit. Majoritatea clădirilor sunt vechi, înalte, dar destul de înguste fiind acoperite de un strat de umezeală care a înnegrit varul sau vopseaua. În Yangon, în majoritatea anului, umiditatea este ridicată, orașul aflându-se aproape de mare și pe malul râului Yangon.

 

Traficul se desfășoară greu. După o perioadă de locuit aici, realizezi ce mare este poluarea atât a aerului cât și fonică. În oraș vei întâlni mașini, o sumedenie de taxiuri, autobuze, camioane vechi de zeci de ani, mici camionete încărcate la maxim cu produse și oameni, biciclete (inclusiv celebra rickshaw, bicicleta de tip taxi care însă în Yangon nu va ieși din cartierul în care este arondată pentru a nu îngreuna traficul; se spune, deși sunt și alte versiuni, că din același motiv nu sunt acceptate nici motocicletele). 

În tot acest amalgam circulă și pietoni care doresc să treacă strada, vânzători de betel, de alune și de flori de iasomie înșirate pe o ață care dau un miros plăcut în mașină. Deocamdată orașul are puțini cerșetori la semafoare sau în locurile turistice, dar sunt sigură că odată cu creșterea numărului de turiști vor apărea și aceștia. Majoritatea localnicilor sunt săraci, cu o clasă medie aproape neexistentă și cu un număr mic de oameni bogați, dar aceștia câți sunt, sunt foarte bogați. Afacerile lor se învârt în jurul extracției, prelucrării și comerțului cu pietre prețioase și a imobiliarelor. 

Prețurile la chirii au explodat în Yangon începând cu anul trecut din cauza numărului crescut de expatriați care s-au stabilit aici și din cauza numărului mic de imobile și case care să ofere condiții bune de locuit. Astfel, se construiește mult și rapid în oraș, calitatea însă lasă de dorit. Din această cauză mulți localnici s-au găsit în situația că nu au mai putut plăti prețul ridicat de chirie, motiv pentru care locuiesc în stradă, în corturi improvizate sau au fost dați afară pe nedrept din imobile sau de pe terenuri unde acum se construiesc apartamente sau case. Mai sunt și acele persoane care sosesc la oraș în speranța unui loc de muncă. Cazarea temporară este la vreo rudă sau prieten sau chiar în stradă. 
 



 

Yangon este un oraș în care nu ai curent electric non-stop, nu ai servicii de salubrizare, iar apa, în funcție de cartier, este dată de la guvern într-un interval de două-trei ore pe zi care se schimbă frecvent.

Majoritatea străinilor locuiesc în Golden Valley, un cartier de case la nord de centrul vechi al orașului. Alții stau în serviced apartments care care îți pun la dispoziție piscină, sală de sport, spațiu pentru grătar, personal care îți face curățenie, toate în prețul de chirie, Dacă închiriezi o casă ai nevoie de un generator, stabilizator pentru curent, puț de apă, filtre de apă. Am uitat ceva? Ah da: răbdare și timp pentru că mereu se va întâmpla să fie nevoie să chemi un meșter să repare ceva: inflitrații de apă, apă murdară pe țevi, curentul care se întrerupe. Astfel, este bine să găsești un proprietar care vorbește engleza și care să fie disponibil să îl deranjezi săptămânal cu ceva. Mulți dintre proprietarii de aici își petrec timpul în Thailanda sau Singapore, țări mult mai dezvoltate și în care își pot cheltui banii luați pe chirie. Chiriile variază între 4000 USD și 10000 USD pentru o casă. Cred că țara se află pe locul al doilea după Angola.

Și peste toate acestea ai zgomotul. De la claxoane, la oameni care nu țin seama de tonul vocii, la construcțiile care se ivesc la tot pasul și nu în ultimul rând zgomot de la pagode care mai mereu sărbătoresc un eveniment sau invită localnicii să facă donații. Am realizat că în această țară nu ai noțiunea de liniște, mai ales văzând oamenii care pot să doarmă oriunde: în stația de autobuz, pe mașina care se leagănă violent, în piață pe un sac, în mănăstiri sub privirile turștilor. Iar ce este mai deranjant este că zgomotul începe dis de dimineață, odată cu ivirea zorilor.

Vei întâlni expatriați seara în restaurante și baruri, care sunt din ce în ce mai multe, în barurile, restaurantele sau piscina de la hotele, în galeriile de artă care au început să apară, la concerte sau evenimente organizate de British Council, French Institute, etc, pe terasa de la Sailing Club, pe malul lacului Inya, care este deschisă vinerea pentru non-membrii, în magazinele alimentare City Markt care sunt cunoscute pentru produsele importante din vest, la spa și la saloanele de cosmetică sau la vreo sală de sport. Unii sunt membri la clubul American sau Australian. Pe cei mai curajoși îi vei vedea pe biciclete prin oraș sau alergând prin parcuri.

Pe localnici îi vei întâlni dimineața devreme în piețe unde cumpără produse proaspete pentru a găti prânzul și cina, în pagodă și la biserică, la umbra unei terase (tea shop) care vinde ceai pe un mic scăunel de plastic; pe tineri îi vei vedea în parcuri, fiecare cuplu protejat de soare sau priviri indiscrete sub o umbrelă, iar seara îi vei găsi din ce în ce mai mult în baruri sau pe terase îmbrăcați foarte modern și îndrăzneț.

Discutând cu localnicii ai sentimentul că țara se schimbă, oamenii sunt pozitivi, curioși și plini de încredere pentru viitor.

Încă suntem în perioada în care descoperim orașul și pe ai săi locuitori. Ne surprind multe lucruri, unele ne bucură, altele ne întristează, dar le luăm așa cum vin și încet-încet realizăm că nu se pot schimba decât într-un ritm lent. Astfel, am devenit un pic mai imuni și mai puțin mirați de fiecare lucru ce ni se întâmplă. Și învățăm ceva în fiecare zi.

Beautiful Mandalay

versiunea în limba română mai jos

We spent the weekend in Mandalay visiting the city and its surroundings. Our expectations in terms of culture and traditions, nature and rural life were exceeded. We truly enjoyed a couple of wonderful days in this central region of Myanmar. Additionally, we learnt a lot about the country's history and traditions.

young monks playing 

Mandalay is the second-largest city of the country with 2 million inhabitants; it is situated at around 700 km distance of Yangon. The city was the last royal capital of Burma. It still preserves the royal aura and we had the impression Mandalay is more developed and in a way more refined than Yangon.

We arrived by plane from Yangon. It took around 1h30 and we paid 240 USD/person for a round trip. We are at the beginning of high season and the price is higher compared with April and May (but during these months the temperature rises to 40-45C). We had now around 30-32C. The weather in Mandalay is hotter than in Yangon but drier, and the air is much more bearable than in humid Yangon. It is good to know that the area does not have a long rainy season and the showers are only sporadic. 

There is also the possibility to enjoy a trip on a cruise ship from Yangon to Mandalay on the Irrawaddy river, passing through Bagan. The cheapest mode of transport to reach Mandalay is the bus which leaves Yangon in the evening and arrives in Mandalay in the morning.

We stayed in the Yadanarpon Dynasty hotel which is a three star clean and friendly place close to the Sedona Hotel (5 minutes walk) and to the entrance of the Royal Palace (20-25 minutes walk). Other nice places to stay (but more expensive), from what we saw, are the Sedona hotel close to the Royal Palace and Mandalay Hill resort close to the Mandalay Hill (both with swimming pools which can be a nice option after a full day of visits). We also sampled local food at two nice restaurants within walking distance (two and three minutes away): Unique Mandalay and Green Elephant. We had dinners in both and we were happy with the food (both quite touristic). Try also the very local cuisine (see below some of the curries) and blend in with the locals in the Aye Myit Tar restaurant.

For Mandalay you will need a full day and a car with driver to see all the main attractions. In case you want to climb on foot the Mandalay hill and wish to walk a lot between the different monasteries and pagodas you will definitely need two days. Note that there are not many taxis driving around the city. It is better to ask the hotel to call a taxi for you. They will charge a much higher price than in Yangon. That is why it is better to agree on a price per half day or per day.

two huge lions at the south entrance of the Mandalay hill from where 1700 steps take you to the top

Around Mandalay there are the four former ancient royal capitals of Burma: Amarapura, Inwa or Ava, Sagaing and Mingun. During one full day we visited only the first three which are in the south of Mandalay. You will need to leave Mandalay at 9 a.m. and to return around 6 p.m to have enough time to see most of the places worth admiring. The only break will be for lunch and not more than one hour. But the day will pass by so quickly that at the end, admiring the sunset at the U Bein bridge (and enjoying some Myanmar or Mandalay beer on the boat or more refined refreshments) you will just feel sorry the day is soon ending.

Mandalay

Start the day by learning more about the ancient techniques of working with gold and the bamboo to obtain fine gold leaves and transparent bamboo sheets. The gold leaves are bought by pilgrims to literally plaster the Buddha statues inside the temples. While in other Asian countries the gold leaves are produced mechanically in Myanmar there are still old manual techniques to beat the gold and obtain very thin gold leaves. The ones produced mechanically are actually thicker. In order to beat the gold and obtain the sheets you have to place the gold sheets between the bamboo sheets. These are very resistant during the beating process (the bamboo sheets resist to the beating and the heat generated). The workers have to beat the bamboo leaves for 30 minutes continuously. They have a water clock (clepsydra) to count the time, see picture below. Once the water fills in the small coconut shell through a small hole they stop the beating. 

The bamboo sheets are beaten for a total of six hours to obtain the final product. The men work nine months and have three months of holiday due to the harness of the work.

 

Below you will see some pictures of two ladies beating bamboo sheets to obtain semi-transparent ones (the process to obtain bamboo sheets is explained in the golden leaves workshop; one interesting aspect is that the bamboo fibres have to rest during three years in a pot with a special mixture in order to get softer so that they can be transformed in a paste). I visited the family-run workshop with a guide I found in the gold leaves workshops whom we hired for the next day to take us to see Mandalay's surroundings. 

It is upsetting to see in which conditions both ladies were working. The workshop is situated in a humid and dark cellar. It seems that many families in Mandalay have this kind of workshops as the industry is quite lucrative in a mainly Buddhist country.

 

Continue then with a visit of the Shwe (gold) in Bin Monastery which is not very touristic. The 1895 build Monastery is a teak wooden structure on pillars (teak wood is used in many old monasteries in the area; teak is a well known durable wood resistant to water). You can admire the very skilful wooden artwork and carvings around the doors and the windows all around the building. 

The place is unique because it sits in a green area scattered with small houses which belong to the monks. Below a picture of a sleeping monk in the garden. 

It is time now for you to have lunch and the best place to see life around the Irrawaddy river is to sit on the terrace of the Mya Nandar restaurant. 

You will enjoy good food and you will be seated among quite a lot of tourists. Probably with the time more restaurants will be opened on the river bank but for the moment the choice is limited. The scenery is beautiful. We enjoyed a very good meal and I will just mention one tasty appetizer which is fried spinach leaves with sesame. 

In the afternoon visit the Shwe Nandaw Monastery and the Sandamuni Pagoda.The first one impresses you with its beautiful teak wooden structure and the wide open panels to let air and light inside. Initially the building was  the royal apartments of the king Mindon. He lived and died there. The building  was moved in the current place in 1880 by his son. If left in the royal palace it would have burnt with the other buildings in the fire which destroyed the royal palace. 

In the Sandamuni Pagoda you will admire 1000 small white stupas which contain 1774 marble stones with commentaries of the Buddha teachings. 

Head to the Royal Palace which sits in the middle of the city in a 2 square km green area surrounded by the Palace's walls and water. The place is mainly occupied by the army. There are future plans to transform the whole area in a touristic place. The Royal Palace was destroyed by fire in the WWII due to bombings. The only building to survive was the Watch Tower.

 

It is interesting to stroll around but the buildings are not very impressive due to the young age of the construction (the place was rebuilt in 1990s).

By the time you will finish your visit the sun will prepare to set. It is now time to drive up the Mandalay hill and prepare to admire the sunset together with crowd of locals and tourists.

The next day, after you will visit the traditional garments, the wood carvings (in Mandalay outskirts) and the silver workshops (in Sagaing outskirts), you will leave the city behind.

 

You will arrive in Amarapura where you may visit a traditional weaving workshop. We have been to Thein Nyo (Oh Taw Quarter) where we did not find many tourists. Here you will see how women use the old weaving machinery and you will buy a good-quality longy which is cheaper than in Bogyoke market.

 

The Sagaing city (20 km south of Mandalay) is picturesque with many pagodas and stupas scattered on the Sagaing hill. 

 

We visited two pagodas with beautiful views on the below city and the Irrawaddy river: Soon Oo Pone Nya Shin pagoda and U Min Phone Se pagoda. Like in Bagan, you will find many local tourists who will ask to take a picture of you. 

The Inwa city needs to be reached by boat from Sagaing. While waiting for the small boat to take us on the other riverside we were approached by little girls who spoke German, French, English, Chinese (basic but numerous touristic words) trying to sell some jade necklaces. They were very sweet and had beautiful thanaka painting on their faces.

Once in Inwa we hired a horse cart to take us to the main sights. We had a bumpy but truly picturesque ride. 

Here you are in the countryside with banana and rice plantations, trees which line the roads, people working the field, and small houses. 

Inwa impressed us the most also because of its calm atmosphere. We saw two beautiful monasteries: Mahar Aung Mye and Bagaya.The first one build in 1822 is an impressive brick structure and the second build in 1838 is a beautiful teak building with 267 teak columns. The pictures speak for themselves.

On the way back we admired the Watch Tower which is one of the examples of Myanmar architectural style of early 19th century.

After returning by boat from this journey we had to drive back to Amarapura to catch the sunset on the 1200 metres long U Bein bridge which was build in 1849 on the Taungthaman lake.

I will let you enjoy the pictures and plan your Mandalay visit as it is worth spending some days in and around the Royal City. 

 

 

Here you have the details of our excellent taxi driver in Mandalay Bo Bo (09 402 586 581) and the nice guide (Aung Ko 09 256 555 364 who can arrange for a car as well. Guide fee: 13000 Kyats plus lunch; car for one whole day between 40 and 50.000 kyats).

Two bonus pictures for reading the post till the end:

 beautiful water lilies at the Mandalay Hill resort

eight months baby sleeping peacefully on the side of busy road in Mandalay

Frumosul Mandalay

Am petrecut acest sfârșit de săptămână în Mandalay vizitând orașul și împrejurimile. Așteptările noastre despre cultură și tradiții, natură și viața la sat au fost depășite. Am petrecut cu adevărat câteva zile deosebite în această regiune centrală a Myanmarului. În plus am învățat multe despre istoria și tradițiile țării.
 

Mandalay este al doilea oraș ca și mărime al țării cu două milioane de locuitori. Este situat la aproximativ 700 de kilometri de Yangon. Orașul a fost ultima capitală regală a Burmei. Orașul își menține încă aura regală și am avut impresia că este mai dezvoltat și mai distins decât Yangonul.

Am ajuns cu avionul din Yangon. Zborul a durat o oră și jumătate și am plătit 240 USD de persoană dus-întors. Suntem la început de sezon turistic iar prețul este mai ridicat față de prețul unui bilet cumpărat pentru a călători în aprilie sau mai, luni mai puțin turistice (în aceste luni temperaturile cresc la 40-45C). Acum am avut temperaturi de 30-32C. Temperatura în Mandalay este mai ridicată decât în Yangon, dar aerul este mai uscat și mai ușor de suportat comparat cu aerul umed din Yangon. De asemenea, este bine de știut că zona nu este afectată de un sezon ploios de lungă durată.

Dacă vrei poți să iei și o barcă de croazieră din Yangon până în Mandalay pe râul Irrawaddy, trecând prin Bagan. Cel mai ieftin mod de transport pentru a ajunge în Mandalay este autocarul care pleacă seara din Yangon și ajunge în oraș dimineața.

Noi am stat la hotelul Yadanarpon Dynasty, de trei stele, curat și plăcut aproape de hotelul Sedona (5 stele) și de intrarea la palatal regal (20-25 de minute pe jos). Un alt loc simpatic unde te poți caza , dar mai scump, este hotelul Mandalay Hill (amândouă cu bazin,  facilitate care poate fi foarte convenabilă după o zi întregă de vizite). Am gustat mâncarea locală la două restaurante aflate la scurtă distanță de mers pe jos față de hotel (două și trei minute): Unique Mandalay și Green Elephant. Am luat cina la ambele restaurante și am fost mulțumiți cu mâncarea servită (amândouă destul de turistice). Încearcă și mâncarea locală și amestecă-te printre localnici la restaurantul Aye Myit Tar.

Pentru a vizita orașul ai nevoie de o zi întreagă și o mașină cu șofer pentru a cuprinde obiectivele turistice principale. În cazul în care vrei să urci pe dealul Mandalay și plănuiești să mergi pe jos între diferitele temple atunci rezervă-ți două zile. Ai grijă pentru că în oraș nu sunt multe taxiuri. Este indicat să-i rogi pe cei de la hotel să sune pentru un taxi. Prețul va fi mai mare decât în Yangon și este mai bine să te înțelegi la un preț pe jumătate de zi sau pe zi.

În jurul orașului Mandalay sunt situate celelalte patru foste capitale regale ale Burmei: Amarapura, Inwa sau Ava, Sagaing și Mingun. Timp de o zi am vizitat doar primele trei care sunt în sudul orașului. Pentru a avea timp suficient să vizitezi toate obiectivele trebuie să pleci la ora 9 dimineața și te întoarci la 6 seara. Singura pauză va fi pentru prânz și nu mai mult de o oră. Ziua va trece așa de repede că la sfârșit, admirând podul U Bein (și savurând pe barcă niște bere Myanmar sau Mandalay sau niște băuturi mai rafinate) vei regreta că ziua se va sfârși în curând.

Mandalay

Începe-ți ziua descoperind mai multe despre modul de prelucrarea a aurului și a tulpinii de bambus pentru a obține foițe de aur și bambus. Foițele din aur sunt cumpărate de pelerini pentru a îmbrăca statuile reprezentându-l pe Buddha. În timp ce în alte țări asiatice acestea sunt fabricate mecanic, în Myanmar încă se mai obțin prin lovirea repetată a bucăților de aur, o tehnică manuală veche. Diferența este că cele produse mecanic nu sunt atât de subțiri. Pentru a obține foițele de aur trebuie să introduce o bucată de aur între foițele de bambus. Acestea sunt foarte rezistente (foițele din bambus rezistă la lovirea repetată și la încălzirea care are loc în urma procesului de lovire). Muncitorii trebuie să bată foițele din bambus în continuu pentru 30 de minute. Aceștia au un ceas din apă (clepsidră) pentru a măsura timpul, a se vedea în poza de mai sus. Atunci când apa umple printr-un mic orificiu coaja de cocos aceasta se scufundă și ei se opresc din bătut.

Foițele din bambus sunt bătute în total timp de șase ore pentru a obține produsul final. Muncitorii lucrează nouă luni având trei luni de concediu datorită muncii dificile.

Mai sus puteți vedea câteva poze cu două femei lovind foi de bambus pentru a le transforma în foițe semi-transparente care ajută apoi la obținerea celor de aur (procesul de obținere a foițelor de bambus este explicat la fabrica unde se produc cele de aur; un aspect interesant este că fibrele din bambus trebuie să stea timp de trei ani într-un butoi cu un amestec special pentru a deveni mai moi astfel putând fiind transformate într-o pastă). Am vizitat o cooperativă de familie cu un ghid pe care l-am găsit la atelierul care producea foițe de aur și pe care l-am angajat a doua zi să ne ducă să vizităm împrejurimile orașului Mandalay.

Nu a fost plăcut să văd în ce condiții lucrau cele două femei. Atelierul era situat într-un beci umed și slab iluminat. Se pare că multe familii din Mandalay au astfel de ateliere în casă pentru că această industrie este profitabilă într-o țară majoritar budistă.

Vizitați apoi mănăstirea budistă Shwe (aur) in Bin care nu atrage mulți turiști. Mănăstirea construită în 1895 este o structură pe piloni din lemn de teak (acest tip de lemn a fost folosit în construirea multor mănăstiri vechi în această zonă; lemnul din teak este cunoscut ca un lemn rezistent la apă). Poți admira sculptura în lemn foarte măiastră din jurul ușilor și a ferestrelor aflate de jur împrejurul structurii. Locul este unic pentru că se află așezat într-o zonă verde cu niște clădiri modeste care aparțin călugărilor. Mai sus găsiți o poză cu un călugăr dormind în grădină.

Este timpul acum pentru prânz și cel mai indicat este restaurantul Mya Nandar aflat pe malul râului Irrawaddy de pe terasa căruia poți să privești activitatea intensă de pe râu. Aici vei savura o mâncare delicioasă și te vei afla printre destul de mulți turiști. În timp probabil se vor inaugura mai multe restaurante pe malul râului, dar pentru moment oferta este limitată. Priveliștea este frumoasă. Noi am savurat o mâncare foarte bună și voi menționa doar un aperitiv gustos care a fost frunze de spanac fripte în ulei cu semințe de sesam.

După-masă vizitează templul Shwe Nandaw și templul Sandamuni. Prima te va impresiona prin frumoasa structură de lemn de teak și lambriurile din lemn larg deschise pentru a lăsa să pătrundă în interior aerul și lumina.

Inițial, structura a găzduit apartamentele regale ale regelui Mindon. Acesta a trăit și murit acolo. Clădirea a fost mutată pe locul actual de către fiul său în 1880. Dacă rămânea în complexul din jurul palatului regal ar fi ars împreună cu palatul și cu celelalte structuri care au fost distruse într-un incendiu.

În templul Sandamuni vei admira 1000 de temple albe, subțiri și scunde, care conțin 1774 plăci din marmură cu comentarii ale invățăturilor budiste. 

Îndreaptă-te spre palatul regal care se află în mijlocul orașului pe o suprafață de doi kilometri pătrați, într-o zonă verde inconjurat de ziduri și apă. Clădirile palatului sunt ocupate în majoritate de armata birmană.  Există planuri ca în viitor întreaga zonă să fie transformată într-un loc turistic. Palatul regal a fost distrus de un incendiu survenit de la bombardamente în al doilea război mondial. Singura structură care a rezistat este foișorul (turnul de supraveghere). Este interesant să te plimbi printre clădiri, dar care nu sunt foarte impresionante datorită construcției destul de recente (ansamblul de clădiri a fost reconstruit în anii ’90).

În momentul în care vei termina vizita soarele se va pregăti să apună. Este momentul să urci pe dealul Mandalay pentru a admira apusul soarelui împreună cu localnicii și turiștii.

În următoarea zi, vei lăsa orașul în urmă după ce vei vizita atelierul de tapiserii tradiționale, și prelucrarea a lemnului (la periferia orașului Mandalay) și atelierele unde se prelucrează argintul (la periferia orașului Sagaing).

Vei ajunge în Amarapura unde vei vizita o țesătorie tradițională. Noi am fost la atelierul Thein Nyo (în cartierul Oh Taw) unde nu erau mulți turiști. Aici vei vedea cum se folosesc mașinile vechi de țesut și poți cumpăra longy (fusta tradițională myanmareză care se poartă atât de femei cât și de bărbați) de calitate bună și mai ieftin decât în piața Bogyoke din Yangon.

Orașul Sagaing (la 20 km sud de Mandalay) este pitoresc, cu multe temple și stupe împrăștiate pe dealul Sagaing. Am vizitat două dintre ele care aveau vedere frumoasă asupra orașului și a râului Irrawaddy: templul Soon Oo Pone Nya Shin și templul U Min Phone Se. Ca și în Bagan, vei întâlni și aici turiști care vor dori să se fotografieze cu tine.

Pentru a ajunge în orașul Inwa (sau Ava) trebuie să iei o barcă din Sagaing. În timp ce așteptam barca care să ne ducă pe celălalt mal niște fetițe care vorbeau germană, franceză, engleză, chineză (cuvinte de bază, dar destul de numeroase) s-au apropiat de noi încercând să ne vândă niște coliere din jade. Erau foarte dulci și aveau pe față pictate cu thanaka niște frunze și alte modele.

Odată ajunși în Inwa am închiriat o căruță care ne-a dus să vizităm principalele obiective turistice. Am avut parte de un drum cu multe gropi, dar cu un peisaj pitoresc. În Inwa ești la țară, cu plantații de banane și orez, cu copaci de-a lungul drumului, cu oameni care își lucrează ogorul și cu case micuțe. Inwa ne-a impresionat cel mai mult datorită atmosferei liniștite.

Am văzut două temple frumoase: Mahar Aung Mye and Bagaya. Primul templu construit în 1822 are o structură impresionantă din cărămidă, iar al doilea construit în 1838 este o frumoasă structură din lemn de teak cu 267 de coloane din teak care îl susțin. Pozele de mai sus vorbesc de la sine. Întorcându-ne înapoi spre barcă ne-am oprit la foișor, un exemplu de arhitectură myanmareză din secolul al-19-lea.

După ce barca ne-a trecut de partea cealaltă am luat mașina și ne-am întors spre Amarapura pentru a admira apusul de pe podul U Bein, lung de 1200 de metri care a fost construit în 1849 pe lacul Taungthaman.

Bucurați-vă de poze și planificați-vă călătoria în Mandalay pentru că merită să petreceți câteva zile în și în jurul orașului regal!

Bobo a fost șoferul de taxi foarte competent care ne-a condus prin Mandalay: 09 402 586 581, iar ghidul a fost Aung Ko 09 256 555 364 care poate aranja o mașină și în afara orașului. Taxa de ghid este de 13.000 Kyats la care se adaugă prânzul; mașina pentru o zi între 40.000 și 50.000 Kyats.