Tuesday, October 28, 2014

Beautiful Mandalay

versiunea în limba română mai jos

We spent the weekend in Mandalay visiting the city and its surroundings. Our expectations in terms of culture and traditions, nature and rural life were exceeded. We truly enjoyed a couple of wonderful days in this central region of Myanmar. Additionally, we learnt a lot about the country's history and traditions.

young monks playing 
Mandalay is the second-largest city of the country with 2 million inhabitants; it is situated at around 700 km distance of Yangon. The city was the last royal capital of Burma. It still preserves the royal aura and we had the impression Mandalay is more developed and in a way more refined than Yangon.

We arrived by plane from Yangon. It took around 1h30 and we paid 240 USD/person for a round trip. We are at the beginning of high season and the price is higher compared with April and May (but during these months the temperature rises to 40-45C). We had now around 30-32C. The weather in Mandalay is hotter than in Yangon but drier, and the air is much more bearable than in humid Yangon. It is good to know that the area does not have a long rainy season and the showers are only sporadic. 

There is also the possibility to enjoy a trip on a cruise ship from Yangon to Mandalay on the Irrawaddy river, passing through Bagan. The cheapest mode of transport to reach Mandalay is the bus which leaves Yangon in the evening and arrives in Mandalay in the morning.

We stayed in the Yadanarpon Dynasty hotel which is a three star clean and friendly place close to the Sedona Hotel (5 minutes walk) and to the entrance of the Royal Palace (20-25 minutes walk). Other nice places to stay (but more expensive), from what we saw, are the Sedona hotel close to the Royal Palace and Mandalay Hill resort close to the Mandalay Hill (both with swimming pools which can be a nice option after a full day of visits). We also sampled local food at two nice restaurants within walking distance (two and three minutes away): Unique Mandalay and Green Elephant. We had dinners in both and we were happy with the food (both quite touristic). Try also the very local cuisine (see below some of the curries) and blend in with the locals in the Aye Myit Tar restaurant.



For Mandalay you will need a full day and a car with driver to see all the main attractions. In case you want to climb on foot the Mandalay hill and wish to walk a lot between the different monasteries and pagodas you will definitely need two days. Note that there are not many taxis driving around the city. It is better to ask the hotel to call a taxi for you. They will charge a much higher price than in Yangon. That is why it is better to agree on a price per half day or per day.

two huge lions at the south entrance of the Mandalay hill from where 1700 steps take you to the top

Around Mandalay there are the four former ancient royal capitals of Burma: Amarapura, Inwa or Ava, Sagaing and Mingun. During one full day we visited only the first three which are in the south of Mandalay. You will need to leave Mandalay at 9 a.m. and to return around 6 p.m to have enough time to see most of the places worth admiring. The only break will be for lunch and not more than one hour. But the day will pass by so quickly that at the end, admiring the sunset at the U Bein bridge (and enjoying some Myanmar or Mandalay beer on the boat or more refined refreshments) you will just feel sorry the day is soon ending.

Mandalay

Start the day by learning more about the ancient techniques of working with gold and the bamboo to obtain fine gold leaves and transparent bamboo sheets. The gold leaves are bought by pilgrims to literally plaster the Buddha statues inside the temples. While in other Asian countries the gold leaves are produced mechanically in Myanmar there are still old manual techniques to beat the gold and obtain very thin gold leaves. The ones produced mechanically are actually thicker. In order to beat the gold and obtain the sheets you have to place the gold sheets between the bamboo sheets. These are very resistant during the beating process (the bamboo sheets resist to the beating and the heat generated). The workers have to beat the bamboo leaves for 30 minutes continuously. They have a water clock (clepsydra) to count the time, see picture below. Once the water fills in the small coconut shell through a small hole they stop the beating. 

The bamboo sheets are beaten for a total of six hours to obtain the final product. The men work nine months and have three months of holiday due to the harness of the work.
 


Below you will see some pictures of two ladies beating bamboo sheets to obtain semi-transparent ones (the process to obtain bamboo sheets is explained in the golden leaves workshop; one interesting aspect is that the bamboo fibres have to rest during three years in a pot with a special mixture in order to get softer so that they can be transformed in a paste). I visited the family-run workshop with a guide I found in the gold leaves workshops whom we hired for the next day to take us to see Mandalay's surroundings. 
It is upsetting to see in which conditions both ladies were working. The workshop is situated in a humid and dark cellar. It seems that many families in Mandalay have this kind of workshops as the industry is quite lucrative in a mainly Buddhist country.

 
Continue then with a visit of the Shwe (gold) in Bin Monastery which is not very touristic. The 1895 build Monastery is a teak wooden structure on pillars (teak wood is used in many old monasteries in the area; teak is a well known durable wood resistant to water). You can admire the very skilful wooden artwork and carvings around the doors and the windows all around the building. 

The place is unique because it sits in a green area scattered with small houses which belong to the monks. Below a picture of a sleeping monk in the garden. 

It is time now for you to have lunch and the best place to see life around the Irrawaddy river is to sit on the terrace of the Mya Nandar restaurant. 


You will enjoy good food and you will be seated among quite a lot of tourists. Probably with the time more restaurants will be opened on the river bank but for the moment the choice is limited. The scenery is beautiful. We enjoyed a very good meal and I will just mention one tasty appetizer which is fried spinach leaves with sesame. 

In the afternoon visit the Shwe Nandaw Monastery and the Sandamuni Pagoda.The first one impresses you with its beautiful teak wooden structure and the wide open panels to let air and light inside. Initially the building was  the royal apartments of the king Mindon. He lived and died there. The building  was moved in the current place in 1880 by his son. If left in the royal palace it would have burnt with the other buildings in the fire which destroyed the royal palace. 


In the Sandamuni Pagoda you will admire 1000 small white stupas which contain 1774 marble stones with commentaries of the Buddha teachings. 

Head to the Royal Palace which sits in the middle of the city in a 2 square km green area surrounded by the Palace's walls and water. The place is mainly occupied by the army. There are future plans to transform the whole area in a touristic place. The Royal Palace was destroyed by fire in the WWII due to bombings. The only building to survive was the Watch Tower.
 

It is interesting to stroll around but the buildings are not very impressive due to the young age of the construction (the place was rebuilt in 1990s).

By the time you will finish your visit the sun will prepare to set. It is now time to drive up the Mandalay hill and prepare to admire the sunset together with crowd of locals and tourists.

The next day, after you will visit the traditional garments, the wood carvings (in Mandalay outskirts) and the silver workshops (in Sagaing outskirts), you will leave the city behind.

 
You will arrive in Amarapura where you may visit a traditional weaving workshop. We have been to Thein Nyo (Oh Taw Quarter) where we did not find many tourists. Here you will see how women use the old weaving machinery and you will buy a good-quality longy which is cheaper than in Bogyoke market.
 

The Sagaing city (20 km south of Mandalay) is picturesque with many pagodas and stupas scattered on the Sagaing hill. 

 
We visited two pagodas with beautiful views on the below city and the Irrawaddy river: Soon Oo Pone Nya Shin pagoda and U Min Phone Se pagoda. Like in Bagan, you will find many local tourists who will ask to take a picture of you. 


The Inwa city needs to be reached by boat from Sagaing. While waiting for the small boat to take us on the other riverside we were approached by little girls who spoke German, French, English, Chinese (basic but numerous touristic words) trying to sell some jade necklaces. They were very sweet and had beautiful thanaka painting on their faces.


Once in Inwa we hired a horse cart to take us to the main sights. We had a bumpy but truly picturesque ride. 


Here you are in the countryside with banana and rice plantations, trees which line the roads, people working the field, and small houses. 


Inwa impressed us the most also because of its calm atmosphere. We saw two beautiful monasteries: Mahar Aung Mye and Bagaya.The first one build in 1822 is an impressive brick structure and the second build in 1838 is a beautiful teak building with 267 teak columns. The pictures speak for themselves.




On the way back we admired the Watch Tower which is one of the examples of Myanmar architectural style of early 19th century.


After returning by boat from this journey we had to drive back to Amarapura to catch the sunset on the 1200 metres long U Bein bridge which was build in 1849 on the Taungthaman lake.


I will let you enjoy the pictures and plan your Mandalay visit as it is worth spending some days in and around the Royal City. 

 

 


Here you have the details of our excellent taxi driver in Mandalay Bo Bo (09 402 586 581) and the nice guide (Aung Ko 09 256 555 364 who can arrange for a car as well. Guide fee: 13000 Kyats plus lunch; car for one whole day between 40 and 50.000 kyats).


Two bonus pictures for reading the post till the end:


 beautiful water lilies at the Mandalay Hill resort

eight months baby sleeping peacefully on the side of busy road in Mandalay

Frumosul Mandalay
Am petrecut acest sfârșit de săptămână în Mandalay vizitând orașul și împrejurimile. Așteptările noastre despre cultură și tradiții, natură și viața la sat au fost depășite. Am petrecut cu adevărat câteva zile deosebite în această regiune centrală a Myanmarului. În plus am învățat multe despre istoria și tradițiile țării.
 
Mandalay este al doilea oraș ca și mărime al țării cu două milioane de locuitori. Este situat la aproximativ 700 de kilometri de Yangon. Orașul a fost ultima capitală regală a Burmei. Orașul își menține încă aura regală și am avut impresia că este mai dezvoltat și mai distins decât Yangonul.
Am ajuns cu avionul din Yangon. Zborul a durat o oră și jumătate și am plătit 240 USD de persoană dus-întors. Suntem la început de sezon turistic iar prețul este mai ridicat față de prețul unui bilet cumpărat pentru a călători în aprilie sau mai, luni mai puțin turistice (în aceste luni temperaturile cresc la 40-45C). Acum am avut temperaturi de 30-32C. Temperatura în Mandalay este mai ridicată decât în Yangon, dar aerul este mai uscat și mai ușor de suportat comparat cu aerul umed din Yangon. De asemenea, este bine de știut că zona nu este afectată de un sezon ploios de lungă durată.
Dacă vrei poți să iei și o barcă de croazieră din Yangon până în Mandalay pe râul Irrawaddy, trecând prin Bagan. Cel mai ieftin mod de transport pentru a ajunge în Mandalay este autocarul care pleacă seara din Yangon și ajunge în oraș dimineața.
Noi am stat la hotelul Yadanarpon Dynasty, de trei stele, curat și plăcut aproape de hotelul Sedona (5 stele) și de intrarea la palatal regal (20-25 de minute pe jos). Un alt loc simpatic unde te poți caza , dar mai scump, este hotelul Mandalay Hill (amândouă cu bazin,  facilitate care poate fi foarte convenabilă după o zi întregă de vizite). Am gustat mâncarea locală la două restaurante aflate la scurtă distanță de mers pe jos față de hotel (două și trei minute): Unique Mandalay și Green Elephant. Am luat cina la ambele restaurante și am fost mulțumiți cu mâncarea servită (amândouă destul de turistice). Încearcă și mâncarea locală și amestecă-te printre localnici la restaurantul Aye Myit Tar.
Pentru a vizita orașul ai nevoie de o zi întreagă și o mașină cu șofer pentru a cuprinde obiectivele turistice principale. În cazul în care vrei să urci pe dealul Mandalay și plănuiești să mergi pe jos între diferitele temple atunci rezervă-ți două zile. Ai grijă pentru că în oraș nu sunt multe taxiuri. Este indicat să-i rogi pe cei de la hotel să sune pentru un taxi. Prețul va fi mai mare decât în Yangon și este mai bine să te înțelegi la un preț pe jumătate de zi sau pe zi.
În jurul orașului Mandalay sunt situate celelalte patru foste capitale regale ale Burmei: Amarapura, Inwa sau Ava, Sagaing și Mingun. Timp de o zi am vizitat doar primele trei care sunt în sudul orașului. Pentru a avea timp suficient să vizitezi toate obiectivele trebuie să pleci la ora 9 dimineața și te întoarci la 6 seara. Singura pauză va fi pentru prânz și nu mai mult de o oră. Ziua va trece așa de repede că la sfârșit, admirând podul U Bein (și savurând pe barcă niște bere Myanmar sau Mandalay sau niște băuturi mai rafinate) vei regreta că ziua se va sfârși în curând.
Mandalay
Începe-ți ziua descoperind mai multe despre modul de prelucrarea a aurului și a tulpinii de bambus pentru a obține foițe de aur și bambus. Foițele din aur sunt cumpărate de pelerini pentru a îmbrăca statuile reprezentându-l pe Buddha. În timp ce în alte țări asiatice acestea sunt fabricate mecanic, în Myanmar încă se mai obțin prin lovirea repetată a bucăților de aur, o tehnică manuală veche. Diferența este că cele produse mecanic nu sunt atât de subțiri. Pentru a obține foițele de aur trebuie să introduce o bucată de aur între foițele de bambus. Acestea sunt foarte rezistente (foițele din bambus rezistă la lovirea repetată și la încălzirea care are loc în urma procesului de lovire). Muncitorii trebuie să bată foițele din bambus în continuu pentru 30 de minute. Aceștia au un ceas din apă (clepsidră) pentru a măsura timpul, a se vedea în poza de mai sus. Atunci când apa umple printr-un mic orificiu coaja de cocos aceasta se scufundă și ei se opresc din bătut.
Foițele din bambus sunt bătute în total timp de șase ore pentru a obține produsul final. Muncitorii lucrează nouă luni având trei luni de concediu datorită muncii dificile.
Mai sus puteți vedea câteva poze cu două femei lovind foi de bambus pentru a le transforma în foițe semi-transparente care ajută apoi la obținerea celor de aur (procesul de obținere a foițelor de bambus este explicat la fabrica unde se produc cele de aur; un aspect interesant este că fibrele din bambus trebuie să stea timp de trei ani într-un butoi cu un amestec special pentru a deveni mai moi astfel putând fiind transformate într-o pastă). Am vizitat o cooperativă de familie cu un ghid pe care l-am găsit la atelierul care producea foițe de aur și pe care l-am angajat a doua zi să ne ducă să vizităm împrejurimile orașului Mandalay.
Nu a fost plăcut să văd în ce condiții lucrau cele două femei. Atelierul era situat într-un beci umed și slab iluminat. Se pare că multe familii din Mandalay au astfel de ateliere în casă pentru că această industrie este profitabilă într-o țară majoritar budistă.
Vizitați apoi mănăstirea budistă Shwe (aur) in Bin care nu atrage mulți turiști. Mănăstirea construită în 1895 este o structură pe piloni din lemn de teak (acest tip de lemn a fost folosit în construirea multor mănăstiri vechi în această zonă; lemnul din teak este cunoscut ca un lemn rezistent la apă). Poți admira sculptura în lemn foarte măiastră din jurul ușilor și a ferestrelor aflate de jur împrejurul structurii. Locul este unic pentru că se află așezat într-o zonă verde cu niște clădiri modeste care aparțin călugărilor. Mai sus găsiți o poză cu un călugăr dormind în grădină.
Este timpul acum pentru prânz și cel mai indicat este restaurantul Mya Nandar aflat pe malul râului Irrawaddy de pe terasa căruia poți să privești activitatea intensă de pe râu. Aici vei savura o mâncare delicioasă și te vei afla printre destul de mulți turiști. În timp probabil se vor inaugura mai multe restaurante pe malul râului, dar pentru moment oferta este limitată. Priveliștea este frumoasă. Noi am savurat o mâncare foarte bună și voi menționa doar un aperitiv gustos care a fost frunze de spanac fripte în ulei cu semințe de sesam.
După-masă vizitează templul Shwe Nandaw și templul Sandamuni. Prima te va impresiona prin frumoasa structură de lemn de teak și lambriurile din lemn larg deschise pentru a lăsa să pătrundă în interior aerul și lumina.
Inițial, structura a găzduit apartamentele regale ale regelui Mindon. Acesta a trăit și murit acolo. Clădirea a fost mutată pe locul actual de către fiul său în 1880. Dacă rămânea în complexul din jurul palatului regal ar fi ars împreună cu palatul și cu celelalte structuri care au fost distruse într-un incendiu.
În templul Sandamuni vei admira 1000 de temple albe, subțiri și scunde, care conțin 1774 plăci din marmură cu comentarii ale invățăturilor budiste. 
Îndreaptă-te spre palatul regal care se află în mijlocul orașului pe o suprafață de doi kilometri pătrați, într-o zonă verde inconjurat de ziduri și apă. Clădirile palatului sunt ocupate în majoritate de armata birmană.  Există planuri ca în viitor întreaga zonă să fie transformată într-un loc turistic. Palatul regal a fost distrus de un incendiu survenit de la bombardamente în al doilea război mondial. Singura structură care a rezistat este foișorul (turnul de supraveghere). Este interesant să te plimbi printre clădiri, dar care nu sunt foarte impresionante datorită construcției destul de recente (ansamblul de clădiri a fost reconstruit în anii ’90).
În momentul în care vei termina vizita soarele se va pregăti să apună. Este momentul să urci pe dealul Mandalay pentru a admira apusul soarelui împreună cu localnicii și turiștii.
În următoarea zi, vei lăsa orașul în urmă după ce vei vizita atelierul de tapiserii tradiționale, și prelucrarea a lemnului (la periferia orașului Mandalay) și atelierele unde se prelucrează argintul (la periferia orașului Sagaing).
Vei ajunge în Amarapura unde vei vizita o țesătorie tradițională. Noi am fost la atelierul Thein Nyo (în cartierul Oh Taw) unde nu erau mulți turiști. Aici vei vedea cum se folosesc mașinile vechi de țesut și poți cumpăra longy (fusta tradițională myanmareză care se poartă atât de femei cât și de bărbați) de calitate bună și mai ieftin decât în piața Bogyoke din Yangon.
Orașul Sagaing (la 20 km sud de Mandalay) este pitoresc, cu multe temple și stupe împrăștiate pe dealul Sagaing. Am vizitat două dintre ele care aveau vedere frumoasă asupra orașului și a râului Irrawaddy: templul Soon Oo Pone Nya Shin și templul U Min Phone Se. Ca și în Bagan, vei întâlni și aici turiști care vor dori să se fotografieze cu tine.
Pentru a ajunge în orașul Inwa (sau Ava) trebuie să iei o barcă din Sagaing. În timp ce așteptam barca care să ne ducă pe celălalt mal niște fetițe care vorbeau germană, franceză, engleză, chineză (cuvinte de bază, dar destul de numeroase) s-au apropiat de noi încercând să ne vândă niște coliere din jade. Erau foarte dulci și aveau pe față pictate cu thanaka niște frunze și alte modele.
Odată ajunși în Inwa am închiriat o căruță care ne-a dus să vizităm principalele obiective turistice. Am avut parte de un drum cu multe gropi, dar cu un peisaj pitoresc. În Inwa ești la țară, cu plantații de banane și orez, cu copaci de-a lungul drumului, cu oameni care își lucrează ogorul și cu case micuțe. Inwa ne-a impresionat cel mai mult datorită atmosferei liniștite.
Am văzut două temple frumoase: Mahar Aung Mye and Bagaya. Primul templu construit în 1822 are o structură impresionantă din cărămidă, iar al doilea construit în 1838 este o frumoasă structură din lemn de teak cu 267 de coloane din teak care îl susțin. Pozele de mai sus vorbesc de la sine. Întorcându-ne înapoi spre barcă ne-am oprit la foișor, un exemplu de arhitectură myanmareză din secolul al-19-lea.
După ce barca ne-a trecut de partea cealaltă am luat mașina și ne-am întors spre Amarapura pentru a admira apusul de pe podul U Bein, lung de 1200 de metri care a fost construit în 1849 pe lacul Taungthaman.
Bucurați-vă de poze și planificați-vă călătoria în Mandalay pentru că merită să petreceți câteva zile în și în jurul orașului regal!
Bobo a fost șoferul de taxi foarte competent care ne-a condus prin Mandalay: 09 402 586 581, iar ghidul a fost Aung Ko 09 256 555 364 care poate aranja o mașină și în afara orașului. Taxa de ghid este de 13.000 Kyats la care se adaugă prânzul; mașina pentru o zi între 40.000 și 50.000 Kyats.
 

Wednesday, October 22, 2014

Burmese traditions




This country preserves old traditions forgotten in other countries of Asia like the longyi wearing, the betel leaf chewing and the thanaka paste face colouring. 


The longy is the traditional clothing of the locals, both men and women. It is a cylindrical shape cloth, quite large which is worn like a long skirt. For men, there is only one knot which holds the material together. It is not easy to learn how to correctly fold the material and make a knot which lasts. At the markets there are plenty of fabrics with different patterns from the regions of Myanmar.





The women usually make a shirt or a blouse from the same material. Cotton is the main fabric and the ones made out of silk are the most expensive. That is why they are worn only on special occasions. The silk for the fabrics comes mainly from the Inle Lake region.

The betel leaf chewing is another habit of the locals. It is rather distasteful. In several ways. People, predominantly men, chew leaves from the betel tree-climbing vine combined with other ingredients like areca nut or tobacco and mineral lime (a white paste which is applied with a brush on the leaves). It seems the betel leaf is a stimulant and some say that chewed in large quantities gives you a sort of dizziness. I hope not because every taxi driver is chewing it!





I will not insist on describing how the people (predominantly men) clear their throat and spit the red paste. Sometimes you have to pay attention as the people are used to spit even from passing buses. Often, the men lean out of the windows of the bus to be in a convenient position to empty their mouth. You will notice red spots on the streets and sideways. It looks like dried or clotted blood! One recognises the people who chew betel by the stained and decayed teeth.





You will notice taxi drivers speaking with difficulty because of the red saliva they have to spit. And sometimes you will smell the betel especially if you are in a closed and hot place with people chewing it. 


In many countries in South East Asia, the betel chewing tradition has decreased or you can find it only in villages. It is the case of Thailand or Bangladesh. I heard that in Bangkok some years ago they introduced fines for people spitting the betel juice in public spaces. 


In Yangon you still see most of the men chewing but as many things change here in a fast pace I believe that most of the young generation will not pick up this habit from their fathers. 


I will pass now to the thanaka paste used for face panting which is an interesting and more pleasant habit. The yellowish-cream paste is obtained by grinding the bark of the thanaka tree with a few drops of water on a circular stone. 




It is used especially by women to paint their face in order to be hydrated and protected from the sun. It also provides a cool feeling to the skin. It has a pleasant fragrance. The more you are exposed to the sun the more you will colour your face with the paste. Thus, some workers, like gardeners will have the whole face yellowish painted.


In the main touristic places and hotels you can find a description on how to use the thanaka.



You can buy thanaka wood pieces in all markets; they even can apply a first layer for you to show how it is done. In Bogyoke market you can find creams made out of thanaka. It is said that thanaka also helps removing acne and it is an anti-fungal. The thanaka wood is also found in small handicrafts such as boxes or combs. 

The mothers paint their children's faces in the morning and they look really sweet (in the 3rd picture below I photograped a young boy going to school. He was just happy I noticed the funny painting on his face). Thanaka face painting is also a beauty sign for young ladies. Sometimes you admire some elaborate patterns on women's faces.




These traditions are part of the national identity of the Burmese people and will stay with their culture for the years to come.